Intotdeauna am vazut porumbeii gata crescuti. Asa incat de cand una din ingeritele innaripate (adica o porumbita rotata) s-a asezat closca, am asteptat si eu si Adrian momentul iesirii din gaoace a puilor…sa vedem si noi boboci de porumbel.
Porumbita a ales insa din cei 2 pui aparuti ieri dimineata doar pe cel mai puternic… am aflat de la bunul nostru prieten Vasile ca pastreaza doar puiul sau puii cei mai puternici. Asa incat ieri dimineata m-am intalnit mai intai cu un corpusor rece si m-a cuprins o emotie mare, ca ma gandeam ca i-a sufocat din neglijenta pe amandoi. Celalalt insa ( cel din foto) statea bine mersi sub mamica lui, la caldurica. Sunt foarte interesanti ca aspect si evident cu mult mai mari decat te-ai putea astepta sa iasa dintr-un ou atat de mic. Ciocul mare, ochii inchisi… nu stie el pe ce lume se gaseste inca… tata, matusa si unchiul insa sunt intr-o forfota foarte mare in porumbar. Minunea Vietii este in centrul atentiei tuturor. Micuta faptura isi cere dreptul de a creste si de a zbura… iar noi, nestiutori si emotionati ne tot ducem sa vedem: OARE SE DESCURCA MAMICA CU PUIUL EI? Ba bine ca nu, ne spune ea cand ne vede, din priviri. Stie tot ce este de facut.Cum sa-l incalzeasca, cum sa-l hraneasca si mai ales cum sa-l iubeasca. Noi de-acum asteptam sa va aratam cum creste puiul din ce in ce mai mare, pana o sa-si ia si el zborul.Nu prea departe… dar de-o aruncatura de bat din porumbar tot este ceva. Nu de alta dar Pisu Mare, Pisu Mic,vulpile si uliul abia asteapta sa puna gheara sau botul pe ei.
